„Pentru a publica un volum de versuri într-un tiraj aproape ridicol este necesară o investiție serioasă”.
E tânăr, e implicat în viața culturală a Târgoviștei și e activ. E… aici, așa cum spune și titlul volumului de debut al lui Alexandru Sandu. Mănâncă poezie pe pâine. Și scrie. Poezie. A debutat în urmă cu 3 ani, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Babel, cu volumul „Sunt… AICI”.
Când și cum ai descoperit pasiunea pentru poezie?
Alex Sandu: Îmi amintesc că la început a fost un amestec bizar de dorință de a mă exprima în scris și neîncredere că voi reuși să transmit o emoție reală prin cuvinte. Cel mai probabil a ieșit victorioasă liniștea pe care o simțeam atunci când găseam cuvintele care să-mi exprime o idee, o emoție.
După absolvirea liceului, nu aveam nicio idee certă despre drumul care mi se potrivește, așa se explică și prima „greșeală” – examenul la ASE București și cei câțiva ani necesari să-mi formez convingerea că nu acela era drumul meu și să am curajul să o iau de la început. Și, într-adevăr, primele strofe pe care le-am păstrat mi-au dat acest curaj de a porni pe alt drum.
Povestește-ne puțin despre ce ai scris până acum…
A.S.: Acele strofe au fost temelia cărții pe care am publicat-o în 2014 și sunt, în esență, gânduri și întrebări despre timp, speranță și deznădejde, despre amintiri și vise.
Inițial, strofele scrise nu erau un tot unitar; reprezentau stări și momente trăite la intervale diferite de timp. „Sunt… AICI” a apărut ca urmare a unui efort de a „asambla” într-o direcție coerentă versuri adunate în acea perioadă în care îmi căutam o identitate.
Care a fost feedback-ul primit la debutul tău literar?
A.S.: Din păcate, în țara noastră, debutul literar cel puțin nu este deloc sprijinit. Pentru a publica un volum de versuri într-un tiraj aproape ridicol este necesară o investiție serioasă. Editurile nu sunt preocupate de promovarea cărților pe care le tipăresc, de viața lor de după ce au părăsit tipografia.
Am avut însă parte de o lansare sublimă, pentru că a fost în „regia” maestrului Mc. Ranin (n.a. directorul Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște), în cadrul Festivalului BABEL, în foaierul Teatrului Tony Bulandra. Ulterior, nu am întreprins niciun demers pentru popularizarea cărții, considerând că-i prea devreme și că, numai confirmând cu un nou volum, aș putea lua în calcul chestiunile legate de managementul unei cărți.
Se mai citește poezie în ziua de azi?
A.S.: În opinia mea, sunt lucruri care sunt constante de-a lungul timpului. În orice perioadă istorică, este constantă raportarea societății la valorile universal acceptate, diferă doar forma în care se face simțită această raportare.
Crezi că lectura – de poezie și nu numai – te-a ajutat să-ți dezvolți abilitățile scriitoricești?
A.S.: Bineînțeles că lectura și truda de a compune au o influență fundamentală în dezvoltarea mea personală.
Care este cartea ta preferată? Dar ultima citită?
A.S.: Ultima carte citită este „Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase” a lui Dan Alexe. Mi-ar fi imposibil să vorbesc doar despre un autor preferat sau doar despre o carte preferată. Am crescut până aici hrănindu-mă cu scrierile lui Marin Preda, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Erich Maria Remarque, Gabriel Garcia Marquez, Eliff Shafak și mulți alți autori, pe care îi consider preferați pentru că mi-au influențat în mod esențial gândirea.
You must be logged in to post a comment.