Hemingway a susținut în repetate rânduri că cele mai inspirate scrieri apar când iubești, ceea ce ar putea explica mariajele sale repetate; alții, din contră, opinau că tumultul romanticos le blochează creativitatea. Începem prezentarea noastră cu cei care au ajuns, totuși, în fața altarului, și au făcut-o „pentru totdeauna”.
- Lev și Sophia Tolstoi
Atunci când Lev Tolstoi scria primele rânduri din Anna Karenina, „Familiile fericite sunt toate la fel, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”, nici nu gândea că mariajul său de 50 de ani avea să rămână în istorie ca unul dintre cele mai nefericite din lumea literară. La scurt timp după terminarea romanului, scriitorul experimenta cea mai cruntă criză a vârstei mijlocii – dar, mai degrabă decât să devină un strălucit afemeiat sau risipitor, a luat drumul castității și al sărăciei . Transformarea radicală a lui Tolstoi și devotamentul față de discipolii săi l-au condus spre scandaluri aprige și repetate cu soția sa îndelung suferindă, Sophia. În cele din urmă, scenele și geloziile sale l-au alungat pe scriitor, cu puțin timp înainte de moartea sa într-o stație de tren.
- F. Scott și Zelda Fitzgerald
Pe vremea când perechea din epoca jazz-ului se stabilea pe o bucată de nisip de pe Riviera franceză, căsătoria lor se afla deja pe un teren mișcător. Zelda a zguduit din rărunchi barca mariajului cu scriitorul american, atunci când a fost la un pas de a fugi cu un aviator francez, pe care Scott l-a amenințat că-l va provoca la duel. Chimia puternic distructivă a nonconformistului cuplu i-a propulsat pe înălțimi periculoase și i-a încurajat să întreprindă o serie de acte nesăbuite. Când s-au întors în State, Scott a început o relație amoroasă cu o actriță adolescentă, Lois Moran, pe care i-a aruncat-o constant în față soției sale Zelda. Chiar dacă sună a poveste de roman, e clar că drama i-a servit din plin pentru capodopera sa, Blândețea nopții.
- T.S. Eliot și Vivienne Eliot
După o noapte mizerabilă petrecută într-un șezlong în timpul lunii de miere, viața de om însurat a lui Thomas Stearns a devenit din ce în ce mai urâtă. În cele din urmă, după 18 ani, scriitorul i-a pus capăt într-un mod laș, printr-o scrisoare trimisă de avocatul său. Cu inima frântă, soția lui Vivienne, instabilă psihic, a recurs la metode disperate de a-și aduce soțul acasă, inclusiv încercând să publice un anunț în „Times” în care îl ruga pe scriitor să se întoarcă la ea. Măsurile ei disperate nu au avut ecou, așa că Vivienne a ajuns în cele din urmă la azil. Eliot recunoștea mai târziu: „Ei, căsătoria nu i-a adus nici un pic de fericire… mie, mi-a adus starea de spirit din care a ieșit la lumină Tărâmul pustiit”. Poemul sumbru a fost compus, în mare măsură, în timp ce el însuși era tratat de depresie într-un sanatoriu elvețian.
- Ernest Hemingway și Martha Gellhorn
Înainte de a începe relația cu jurnalista Martha Gellhorn, Ernest Hemingway a făcut-o să semneze un contract potrivit căruia nu-l va părăsi niciodată, deoarece nu suporta să rămână singur. Se pare că femeia a luat totul mult prea în serios și, atunci când soția sa continua să raporteze cu privire la evenimentele din al doilea război mondial în loc să se joace de-a gospodina desăvârșită, Hemingway s-a enervat la extrem. „Ești corespondent de război sau soție în patul meu?”, i-a telegrafiat el, supărat, Marthei, în timpul unei deplasări pe teren. În ciuda eforturilor sale disperate de a-i sabota cariera, prin furtul, literalmente, al muncii ei, Martha a perseverat în carieră și și-a abandonat, la un moment dat, soțul mult prea pretențios.
- Arthur Miller și Marilyn Monroe
Ochelarii fumurii ai dramaturgului s-au crăpat la doar două săptămâni după căsătoria cu focoasa blondă, atunci când a fost martorul unei transformări gen Jekyll & Hyde într-unul din filmele sale. Comportamentul exigent al lui Marilyn și temperamentul exploziv, alimentate de alcool și pastile, l-au transformat pe Miller în asistent social, psihiatru și părinte. Scriitorul nu a produs nici măcar o singură lucrare pe parcursul celor cinci ani de căsătorie, devenind, în schimb, „cel mai talentat sclav din lume”, potrivit lui Norman Mailer. După moartea lui Marilyn, el a scris două piese slabe despre relația lor turbulentă.
- George Sand și Alfred de Musset
Romanciera George Sand a iscat numeroase controverse în Franța secolului al 19-lea, scriind romane, fumând trabucuri și iubind bărbați mai tineri. Relația ei de dute-vino cu afemeiatul poet Alfred de Musset a luat o întorsătură dramatică în timpul unei excursii în Italia, când l-a părăsit pe poet pentru medicul care l-a tratat de o boală venerică misterioasă. Când s-au întors la Paris, s-au împăcat pentru o scurtă perioadă, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna. Ca gest de despărțire, ea și-a tăiat părul lung și negru și i l-a trimis poetului într-un craniu.
- Tennessee Williams și Pancho Rodriguez
Aventura lui Tennessee Williams cu Pancho Rodriguez, un recepționer de hotel atractiv, a fost sortită eșecului de la bun început. În mod ironic, Pancho, în vârstă de 25 de ani, cu un deceniu mai tânăr decât scriitorul american, dorea o relație stabilă, în timp ce Williams a refuzat să renunțe la sexul cu alți bărbați. Pancho a încercat la un moment dat să-i provoace un accident de mașină lui Williams, când suspecta (pe bună dreptate), că dramaturgul se întorcea de la o întâlnire, însă ceea ce l-a făcut în cele din urmă pe Williams să-l părăsească a fost că i-a aruncat mașina de scris pe fereastra camerei de hotel. În acea perioadă tumultuoasă a vieții, Tennessee a scris Un tramvai numit dorință.
- Arthur Rimbaud și Paul Verlaine
Tot despre un cuplu homosexual e vorba și în continuare, nu de alta dar viața lor libertină și neliniștită e departe de a-i ține la adăpost de dramele iubirii. Relația violentă dintre cei doi poeți francezi a durat aproape doi ani. La momentul în care aceasta a început, Verlaine era căsătorit cu o adolescentă de 17 ani, însărcinată. Rimbaud și Verlaine au dus împreună o viață sălbatică, în vagabondaj, condimentată din plin cu absint și hașiș. Comunitatea literară pariziană era scandalizată de comportamentul lui Rimbaud, deși acesta continua cu nesaț să scrie poeme. Totul s-a dus însă de râpă când, în timpul unei beții teribile, Verlaine a scos pistolul și și-a împușcat iubitul în vârstă de 18 ani. Acesta s-a ales cu o rană la mâna stângă, iar Verlaine a fost condamnat la doi ani de închisoare.
