„Ce trist! Voi îmbătrâni, voi deveni oribil şi groaznic! Dar tabloul acesta va rămâne de-a pururi tânăr… Dacă ar fi invers! Dacă ar fi să fiu eu pururea tânăr şi tabloul să îmbătrânească! Oh, pentru asta aş da orice! Mi-aş da sufletul pentru asta!”
Oscar Wilde, „Portretul lui Dorian Gray” (1890)
Povestea începe cu pictorul Basil Hallaward făcând ultimele retușuri la ultimul său portret. Lordul Henry, un bun prieten, îl întreabă despre identitatea tânărului pictat, dar Basil nu vrea să vorbească despre el, deorece nu are intenția de a expune vreodată tabloul. Muza sa este Dorian Grey, care la scurt timp își face apariția și el. Lordul Henry îi sugerează acestuia să aibă grijă de tinerețea și frumusețea lui, deoarece sunt trecătoare. Speriat de inevitabila batrânețe, Dorian își dorește să își vândă sufletul pentru a rămâne tânăr așa cum este și în portret. Dorința îi este îndeplinită: portretul va fi cel cu suflet, nu Dorian.
Timpul trece, acesta se îndrăgostește de o tânără actriță, Sibyl Vane, o femeie căreia îi distruge totul, iubirea lui superficială făcând-o să-și ia viața. La început, Dorian se simte responsabil pentru moartea ei, dar după un timp vede totul ca un gest egoist din partea ei.
Câțiva ani trec și Dorian duce în continuare o viață de crai, o viață plină de plăceri. În tot acest timp, portretul ia asupra sa toate trăsăturile realității. Toate schimbările pe care le-ar fi trebuit să le aibă Dorian, portretul le are. El este tânăr, fără cicatricile vieții, în schimb acestea sunt pe chipul de pe pânză. La treizeci și opt de ani acesta îi arată portretul lui Basil, deoarece pictorul insistă să-l vadă. Îl roagă pe Dorian să se căiască pentru păcatele sale, în schimb Dorian îl omoară.
Dorian și Lord Henry vorbesc despre secretul tinereții lui, dar acesta schimbă subiectul, nevrând să i se afle adevăratul chip, cel plin de greșeli, mărcile acțiunilor lui. În acea seară, Dorian examinează portretul și decide să-l distrugă cu același cuțit cu care l-a ucis pe Basil. Servitorii, împreună cu un ofițer de poliție, descoperă a doua zi un om mort, un om hidos alături de portretul unui Dorian tânăr. Se întreabă: oare cine este persoana din pod, dar și unde a dispărut tânărul Dorian Gray?
Oscar Wilde, în opinia mea, ne arată că fiecare dintre noi trebuie să acceptăm viața așa cum ne este dată, pentru că toate au rolul lor: frumusețea la tinerețe, iar la bătrânețe primim calmitate, dragoste din partea celor tineri și, nu în ultimul rând, primim inteligența dobândită pe parcursul anilor grei pe care i-am îndurat…
Recenzie semnată de Paula NAE
